Bucatica din inima.

A iubi inseamna a darui sufletul,inima,propria-ti persoana ,celui ce il iubesti.Dragostea adevarata arde pina la incadescenta,indiferent de circumstante sau clipe grele.Iubirea e acel sentiment care nu cere nimic in schimb,iubesti pentru-ca asa simte inima si sufletul din tine. Cind isi cladesti sentimentele tale intro anumita persoana si important e sa fie reciproce,atunci simti cu adevarat ca intreaga ta viata capata un sens ,un orizont si o placere.Dragostea adevarata traieste din amintiri,din vise si momente traite impreuna.Nu conteaza ce floare ti-a daruit,nu conteaza ce valoare are inelul de pe deget sau locurile luxoase in care visezi sa te duca.Iubirea nu e materialista,iubesti pentru ca iti este alaturi,pentru ca atunci cind inchizi ochii tai vezi ochii lui,atunci cind trupul iti vibreaza si inima pompeaza singele de doua ori mai mult decit deobicei.Atunci cind nu conteaza unde sunteti,citi bani aveti in buzunar sau ce haine de firma purtati pe voi,conteaza doar ca sunteti doi,un singur intreg si ca va tineti strins de mina in fata tuturor greutatilor si in fata intregii lumi.Nu conteaza unde petreceti timpul,conteaza doar cum il petrecti si cita dragoste depuneti in toate momentele petrecute impreuna. Iubirea nu poate fi veche sau noua,nu poate fi saraca sau bogata.Ea e o daruire de sine,o daruire a sufletului si inimii idealului de linga tine.Da,zic ideal pentru ca atunci cind iubesti,iubesti cu inima si persoana de alaturi se transforma intr-un ideal,un ideal doar al tau.Nu uitati sa pastrati iubirea si sa o alimentati in fiecare zi pentru a se mentine vesnica alaturi si a arde cu adevarat pina la incandescenta.

Viata este o gara pentru trenul timpului.

Fiecare dintre noi isi arunca sufletul in arena aia unde leii adulmeca orice urma fara frica.Fiecare dintre noi duce o continua lupta a asteptarii si timpului.In timp ce tu,stai si astepti ceva,totul trece pe linga tine si la urma  cu sufletul facut pulbere si cu praful ce iti domoleste trupul iti dai seama privind cerul ca tu esti doar un nor gol fara ploaie,un gind ascuns care a stat sa astepte fara a izbucni si a obtine ceva in vetisoara sa. Va veni ziua aceea cind te vei trezi intr-o dimineata cu bruma rece si cu o ceata ametitoare,te vei afla intro gara pustie fara de nici o pereche de ochi linga tine si atunci vei sta si te vei intreba in sine "De ce ma simt atit de singur,de ce simt cum peretii sufletului meu ma parasesc..si se rod incetul cu incetul? Atunci o soapta de sus iti va sopti ca defapt trenul vietii a plecat demult,demult ai pierdut ceasul imbarcarii si demult ai pierdut clipa in care ai putut ride si a fi fericit...